The advances in neurosciences have turned the brain into the pop-culture star of our days, according to marketers and communication specialists. Nowadays, most men consider themselves left-brained and respectfully look down on women who, by their nature, have no sense of direction and cannot perform complex calculations/tasks due, of course, to the fact that their left hemisphere is less developed than their right one.
There is no doubt that our brain potential is huge, as long as we use only 10% of it; however, we try to boost it by listening to classical music, because we heard of the Mozart effect. Lots of our beliefs regarding the way our brain or other mind processes work are ridiculously false. This conclusion has been reached after studying only superficial neuronal phenomena; research on deep neuronal processes, at a quantum level, for example, are yet to come to bust even more myths. Hitherto, we present you the most common myths about the brain and we promise a follow up on the subject.
Explozia neuroștiințelor a făcut din creier vedeta pop-culture a ultimilor ani, mai ales în rândul marketerilor și specialiștilor în comunicare. Acum majoritatea bărbaților se consideră left-brained și privesc cu condescendență incapacitatea femeilor de a se orienta în spațiu sau de a face calcule complexe pentru că, nu-i așa, la ele predomină emisfera dreaptă.
Suntem convinși că stăm pe un potențial cerebral uriaș, din moment ce ne folosim doar 10% din creier, în schimb încercăm să ridicăm acest procent ascultând muzică clasică pentru “efectul Mozart”. Multe dintre convingerile noastre asupra felului în care funcționează creierul și chiar asupra proceselor conștiinței sunt ridicol de departe de adevăr. Și de-abia am reușit să cercetăm fenomenele neuronale de suprafață, fără a avea încă suficiente studii pentru procesele neuronale profunde (la nivel cuantic, de exemplu). Vă prezentăm câteva dintre cele mai frecvente mituri populare despre creier, cu promisiunea că vom reveni asupra subiectului.
1. Either the right or the left hemisphere of the brain prevails, depending on the person
This myth draws back to the 1800s, when physicians found out that the traumas suffered by different parts of the brain affected specific neuro-functions. However, recent experiments showed that the two neuronal hemispheres are linked through much more complex connections. We use several parts of our brains in the processes of problem solving, decision-making or in creative tasks. It is true that the right hemisphere controls the left side of the body and that the left one controls the right side; that is why a brain injury located on the right side of the brain can trigger disabilities on the left side of the body. The brain comprises neuronal structures and has functional areas that interact; it consists of the left hemisphere and the right one, each with its own functions. In their study, Understanding the Brain: the Birth of a Learning Science, CERI (Centre for Educational Research and Innovation) advances the idea that “The two hemispheres do not work as distinct anatomic and functional entities: there are neuronal structures that connect the two hemispheres and several neurons have their nucleus in one hemisphere and its extensions into the other”. Consequently, people do not possess an inborn predisposition of using rather one side of the brain; instead, they develop specific neuronal abilities according to their own experience. Creative people were not born with a hyperactive right hemisphere, whilst well-organized people were not endowed with a stronger left hemisphere. They developed the skill of using various areas of the brain, according to the activities they carried out during their lifetime.
2. We use only 10% of our brain.
This cliché was born when Einstein claimed during an interview that he only uses 10% of his brain. Other scientists, such as William Ames, support this theory, making the myth even more credible. Even though, when he said that, Einstein was referring to the use of the entire cognitive potential of his brain, the claim was seldom taken ad literam. Firstly, if we only used 10% of our brain, epileptic seizures would not be as violent and devastating as they are. Recent studies showed that certain brain areas remain active even when we do nothing. Our brain is the organ that requires the most energy to develop. That is why not using a part of our brain tissue would have been sign of reversion. However, it is true that we don’t use it at its full potential, but we must take into consideration the fact that a great range of the processes performed by our brain take place at an unconscious level. Neuro-imaging technologies proved that each complex mental activity requires the use of several neuronal areas; thus, we come to use most of our brain daily. It is true that using a certain neuronal area more often and more intensely leads to its improvement. Moreover, constant neuronal activity helps maintaining mental health for longer.
3. If you listen to music, you become more intelligent.
The Mozart effect theory created a frantic trend among a whole generation of mothers who made their yet unborn or newborn children listen to Mozart’s music. However, there is no real evidence whatsoever that this activity has boosted their children’s IQ (even though there is no doubt it contributed to enriching their musical background). This myth is based on a small research carried out back in 1993; the researchers claimed that some pupils who had been listening to Mozart’s music performed better at an IQ test than those who did not. The effect was short-termed, having lasted for only 15 minutes. The results have never been recertified by a second research. However, it has been proved that playing a musical instrument can improve children’s cognitive performance on the long run, as it boosts their attention span, their self-confidence and their coordination.
4. The brain does not generate new cells.
Throughout almost the entire last century, scientists believed that neurogenesis – the generation of new nerve cells – is limited at an embryonic stage and that all brain cells are formed from the very birth for the entire lifespan. In fact, the brain constantly generates new cells. Moreover, neuroplasticity is our brain’s lifetime capacity of configuring itself according to how we use it. It is true that, as we grow up, it is more difficult to specialize brain structures for specific activities (playing an instrument, learning a foreign language etc.), but it is never impossible though. Throughout our lifetime, new cells are generated inside the hippocampus – where memories are formed – and inside our olfactory bulb – where olfactory functions operate. Fred Cage, from the Salk Institute, was one of the first neuro-scientists who acknowledged the theory that the brain constantly generates new cells. Together with several of his colleagues, he also proved that both physical and mental activities and ambient variations increase the neurogenesis rate.
5. Some scenes’ exact visual memories evoke their reality.
User Illusion, written by the Danish researcher Tor Nørretranders, is one of the most important papers about the human conscience and its limits. The author brings evidence for the rather fictional perception we have about the world. Try, for example, closing your eyes and picturing your own face. You shall be surprised of how few details you can remember. The main role of your consciousness is to filter information and to remove anything that is not absolutely necessary (the way we focus our attention generates this filter). When recalling a certain scene, our consciousness fills the gaps in our memory with fiction, for the sake of its coherence. Similar to biotic organisms that have their own instinct of survival, our consciousness’s instincts protect coherence even with the price of altering perceptions. In his paper, Stumbling on Happiness, psychologist Dan Gilbert is in favor of this theory. He claims that: “the elaborate pattern generated by our experience in not fully recorded by our memory. Instead, is reduced to a few main features, such as pieces of conversation (‘the dinner was disappointing’) or key aspects (cold roast, unchilled wine, inattentive waiter). Later on, when we will be recalling the scene, our brain will have reconstructed the whole experience, filling up the gaps so coherently and rapidly that we will have no doubt that those things have indeed happened.” Neuro-scientist Daniel Schacter, specialist in studying the memory, claims that the way we form our memories is similar to the way we imagine future events.
1. La unii oameni predomină emisfera dreaptă iar la alții emisfera stângă.
Mitul își are geneza în anii 1800, când medicii au descoperit că traumatismele din diferite părți ale creierului cauzau adesea pierderea unor neuro-abilități specifice. Experimentele recente au arătat însă că cele două emisfere cerebrale sunt legate între ele în moduri mult mai complexe. Rezolvarea problemelor, luarea deciziilor sau sarcinile creative se întâmplă prin activarea simultană a mai multor regiuni ale creierului. Este adevărat că emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului și vice versa, astfel încât un traumatism în partea dreaptă a creierului poate cauza dezabilități în partea stângă a corpului.
Creierul, per ansamblu, este format din structuri neuronale, are regiuni funcționale care interacționează și este alcătuit din emisfera stângă și emisfera dreaptă, fiecare dintre aceastea având anumite specializări. “Cele două emisfere nu sunt entități anatomice și funcționale separate: structurile nervoase le conectează (prin corpus callosum) și mulți neuroni au nucleul într-o emisferă iar extensiile în cealaltă”, subliniază studiul Understanding the Brain: the Birth of a Learning Science.
2. Folosim doar 10% din creier.
Acest mit a devenit clișeu în urma unui iterviu în care Einstein spunea că își folosește doar 10% din creier, fapt susținut și de alți oameni de știință precum William Ames. Deși se referea la folosirea întregului potențial cognitiv al creierului, a fost interpretat de cele mai multe ori ad literam. În primul rând, dacă ne-am folosi doar 10% din creier, crizele de epilepsie nu ar fi fost atât de violente și devastatoare. Studiile recente au arătat că anumite regiuni cerebrale sunt active chiar atunci când nu facem absolut nimic.
Creierul este organul care are nevoie de cea mai mare catitate de energie pentru a se dezvolta și ar fi fost o aberație din punct de vedere evoluționist să avem țesut cerebral atavic, nefolosit. Deși este adevărat că nu folosim întregul potențial al creierului nostru, trebuie să luăm în calcul faptul că o mare parte a activității cerebrale nu are legătură cu procesele conștiinței umane – rămâne la nivel inconștient.
Tehnologiile neuroimagistice au demonstrat că fiecare activitate mentală complexă implică activarea mai multor regiuni neuronale astfel încât, pe parcursul unei singure zile, cea mai mare parte a creierului este folosită. Este adevărat că frecvența și intensitatea folosirii unei anumite regiuni neuronale (cum este, de exemplu, orientarea în spațiu, calculul matematic, pictura etc.) duc la o activitate mai intensă a acelor regiuni. În plus, activitatea cerebrală ajută la menținerea sănătății creierului până la o vârstă înaintată.
3. Dacă asculți muzică clasică devii mai inteligent.
Teoria “efectului Mozart” a determinat o întreagă generație de mame să asculte compozițiile lui Mozart în perioada sarcinii și în primii ani ai copiilor lor, însă nu există dovezi concludente că acest obicei le-a crescut nivelul inteligenței (deși le-a crescut, incontestabil, nivelul culturii muzicale). Mitul a pornit de la un mic studiu efectuat în 1993 care arăta că elevii care au ascultat Mozart și apoi au completat un test de IQ au obținut un scor mai bun decât cei care nu au ascultat Mozart. Însă miraculosul efect a trecut după 15 minute iar studiul nu a fost repetat. S-a demonstrat, însă, că studiul unui instrument muzical poate îmbunătăți capacitățile cognitive ale copiilor pe termen lung (le îmbunătățește capacitatea de concentrare, încrederea în sine și coordonarea).
4. Creierul nu produce noi celule.
În cea mai mare parte a secolului trecut, oamenii de știință au fost convinși că fenomenul de neurogeneză – crearea unor noi celule nervoase – este limitat la stadiul embrionar și, la naștere, creierul are toate celulele nervoase formate pentru întreaga viață.
În realitate, creierul produce constant noi celule. Mai mult, neuroplasticitatea reprezintă capacitatea creierului de a se auto-configura în permanență, în funcție de felul în care îl folosim și funcționează pe toată perioada vieții. Este adevărat însă că, odată cu înaintarea în vârstă, devine din ce în ce mai dificil să ne creem noi structuri neuronale adaptate anumitor deprinderi (studierea unui instrument, învățarea unei limbi străine etc.), dar în niciun caz imposibil. Pe toată durata vieții se crează noi celule în hipocamp – unde se formează amintirile, și în bulbul olfactiv – unde se procesează mirosul.
Unul dintre primii neuro-cercetători care au confirmat teoria conform căreia creierul adult continuă să producă noi neuroni este Fred Cage de la Salk Institute. În colaborare cu mai mulți colegi, el a demonstrat, de asemenea, că exercițiile fizice și mentale, precum și variațiile ambientale cresc rata neurogenezei.
5. Amintirile exacte, vizuale, asupra anumitor scene, evocă realitatea acelor scene.
Una dintre cele mai importante lucrări despre conștiința umană (și limitele ei) este Iluzia utilizatorului, scrisă de danezul Tor Nørretranders, oferă o elegantă demonstrație a faptului că atât amintirile noastre, cât și întreaga experiență a lumii, este mult mai aproape de ficțiune decât de realitate. Încercați, de exemplu, să închideți ochii și să vă aduceți în memorie propria față. Veți observa că nu vă amintiți atâtea detalii câte ați anticipat. Rolul principal al conștiinței este acela de a filtra informația și a înlătura tot ce nu este strict necesar (filtrul se crează în funcție de focalizarea atenției). În momentul reamintirii, conștința umple golurile de memorie cu ficțiune pentru a păstra coerența scenei respective intactă. Așa cum organismele vii au instinct de supraviețuire, instinctele conștiinței țintesc coerența, pe care o salvează chiar cu prețul alterării percepțiilor.
Psihologul Dan Gilbert susține acest punct de vedere în lucrarea sa, Stumbling on Happiness: “țesătura elaborată a experienței noastre nu este înregistrată integral în memorie. Ea este comprimată initial fiind redusă la câteva trăsături principale, cum ar fi fragmente de conversatie (Cina a fost dezamăgitoare) sau un mic set de trăsături cheie (friptură rece, vin cald, chelner neatent). Mai târziu, când vom evoca memoria acelei experiențe, creierul nostru reconstruiește țesătura fabricând informații pentru a umple golurile atât de rapid și coerent încât trăim cu convingerea absolută că așa s-au întâmplat lucrurile”. Neuro-cercetătorul specializat în memorie Daniel Schacter susține că felul în care ne construim amintirile nu diferă semnificativ de felul în care ne imaginăm experiențe din viitor.
